Fiecare om e o vedet?, fiecare zi e pus? sub reflectoarele propriului stil de a filma via?a, fiecare vârst? e un rol!
Vedeta noastr? de ast?zi este Pop Diana-Anca, elev? în clasa a VII-a la Liceul Greco-Catolic din Oradea.


De curând, Dia a împlinit 13 ani... „o minunat? vârst? ce apar?ine acestui t?râm magic numit copil?rie”.
-Diana, ce în?elegi tu prin copil?rie?
-Copil?ria este ceva frumos, fermecat, dulce... o lume care nu ?tim când începe ?i când se termin?... o perioad? a vie?ii, cea mai frumoas? cred! Este o etap? în care râdem ?i plângem deodat?, în care suntem singuri ?i cu toat? lumea totodat?, în care vis?m ?i în acela?i timp tr?im obsesia „vreau s? fiu mare”!
-Tu vrei s? fii mare?
-Nu chiar... Când cre?tem, ne maturiz?m ?i din p?cate zâmbim mai pu?in, cel pu?in asta v?d la cei „mari” nu se mai bucur? de orice nimic ce li se ofer?, nu mai cred în Mo? Cr?ciun cu sacu-i plin de surprize, nu mai v?d imprevizibilul ca pe o acea parte frumoas?, misterioas? a fiec?rei zile, nu mai ro?esc când fac câte o boac?n?, nu mai cred c? p?rin?ii sunt cei mai importan?i de pe acest p?mânt... nu se mai bucur? când cineva le îndepline?te o dorin??, sunt prea materiali?ti!
-Care este cel mai minunat lucru care exist? pentru tine?
-Cel mai minunat „lucru” pe care îl am sunt p?rin?ii împreun? cu Dumnezeu! Apoi vin celelalte: ?coal?, prieteni, hobby.
-„Fiecare om are un har, doar al s?u!” Crezi asta? Care ar fi acela?
-Într-adev?r Dumnezeu mi-a oferit un mare dar: vocea! Îmi place s? cânt, s? îi înveselesc pe ceilal?i... fiecare om e o vedet?!
-Care e cea mai hazlie amintire pe care o ai despre tine? Dar cea mai mare tâmpenie de copil f?cut??
-Am multe amintiri pl?cute ?i hazlii. La fel ca nebuniile pe care le-am f?cut... dac? a? vorbi despre toate a? putea scrie zeci de foi...
Am s? m? opresc doar la una. Eram la Roma într-un turneu de colinde cu Oratoriul Maria Imaculata. F?ceam du?, iar între timp b?ie?ii ?i fetele s-au adunat la taclale pe holul din fa?a toaletei. Ie?ind ca o furtun?, am alunecat! Ups, a c?zut prosopul... To?i au izbucnit în râs! (De ce ... ?i de cine?) Nu mai conta în acel moment nici vân?taia, nici durerea...
-Care este primul lucru pe care ?i-l aminte?ti despre tine (primul gângurit sau prima „perl?”)?
-Sincer, nu prea îmi amintesc momentele în care nu cuvântam, doar dac? privesc fotografiile!
-În ce fel percepi scurgerea timpului, uitându-te la poze?
-Cred c? la vârsta mea pot deja s? observ schimb?rile care au avut loc în timp. Atunci eram pu?in mai t?cut?, acum îmi place s? tr?iesc via?a din plin, poate eram pu?in mai restras?, acum nu a? fi eu dac? nu a? fi înconjurat? de prieteni...
-Ai un motto, cu siguran??!
-Da, am un motto pe care l-am ales acum ?ase ani: ,,Copil?ria este inima tuturor vârstelor!"
-Ce în?elegi prin „exemplu de via??”?
-Exemple de via??=modele de via?? sunt pentru mine p?rin?ii. Ei îmi spun necontenit ce este bine ?i ce este r?u, m? îndrum? întotdeauna spre ceea ce e cel mai bine pentru mine. Când am nevoie de ceva lor le cer ajutorul, lor le cer un sfat. În p?rin?i po?i avea încredere deplin?.
-Î?i mai aminte?ti jocul cu p?pu?ile? Ce ziceai pe atunci c? o s? te faci când vei fi mare? Dar acum?
-Când eram mai mic? doream s? m? fac doctori??! Acum, nu mai ?tiu exact. Cred c? ceva care s? aib? leg?tur? cu radio, televiziune, mass media, ?i muzica, bine-n?eles. Dar, mai am timp...
-Cum ai descrie o zi din via?? ... la 13 ani?
-Ar fi o în?iruire de genul: ?coal?, teme, familie, prieteni, TV, internet!
-Dar peste ani?
-Serviciu-carier?, familie, dar ?i distrac?ie. Îns?, nu va mai fi o în?iruire!
-Ce e „un înger p?zitor”, dar „un suflet de copil”?
-Îngerul nostru p?zitor e Spiritul, care e tot timpul cu noi. Cel mai adesea, nu putem s?-l vedem, ba chiar avem dificult??i în a-i percepe prezen?a sau a o valorifica. Prin urmare, nu suntem niciodat? singuri, chiar ?i în momentele cele mai dificile. Cu noi se afl? tot timpul cel care ne iube?te profund ?i necondi?ionat... El poate fi v?zut în prietenii no?tri, chiar dac? uneori consider?m în mod gre?it c? nu merit? s? „investim” în cei din jur, pentru c? s-ar putea s? suferim. Suntem condi?iona?i doar de gre?elile noastre, c?ci „prietenii adev?ra?i sunt îngeri care te înso?esc prin via??!”. Cel mai apropiat e Îngerul p?zitor. Acesta e totdeauna cu noi, gata s? ne ierte, s? ne încurajeze, s? ne ajute, s? ne transforme, s? fac? orice pentru noi. Trebuie doar s? ne ascult?m sufletul... Suflet de copil înseamn?: speran?? ?i vis, care apoi devin idealuri, naivitate care e blânde?e, calm ?i r?bdare, pove?ti cu prin?ese ?i zmei, care e de fapt povestea vie?ii noastre, jocuri întortocheate, dar foarte interesante, care azi sunt puse sub emblema „stres” sau „agita?ie”, n?zbâtii inocente care mai târziu le numim „gafe”, c?ci nu le mai ?tim vedea infantilul, ne credem „mari”!
-Cum te sim?i la 13 ani, proasp?t s?rb?torit??
-Fericit?, înconjurat? de prieteni (am o gramad? ?i la to?i ?in tare mult), plin? de ini?iative ?i curiozit??i, preg?tit? s? fac ce îmi place!
-Cum ?i-ai petrecut de ziua ta al?turi de prieteni?
-Party-ul a fost super! M-am sim?it extraordinar al?turi de cei din O.M.I. (Oratoriul Maria Imaculata, Oradea), cea de-a doua familie a mea!
Aceasta este Anca-Diana Pop ... “vedeta” de 13 ani, la vârsta frumoasei copil?rii (via?a f?r? copil?rie e un t?râm pustiu)!

Mihaela CABA

P.S. La vârsta majoratului, îns?, lucrurile se v?d diferit:
„Mi s-a spus c? am crecut ?i am devenit un om mare. Mi s-a spus c? vântul mi-a suflat copil?ria. Dar eu nu i-am crezut, a?a c? am legat toate amintirile cu o funie groas?. Îns? ea s-a rupt, ?i tot ce a mai r?mas din ea sunt 18 fire … Brusc m-am de?teptat c? sunt major !” Dar e „un fel de a spune”, pentru c? mereu voi fi un suflet de copil! (Flaviu-Ionu? Bodea)