Din 22 decembrie ‘89, postul public de televiziune s-a declarat LIBER. Chiar daca îsi striga în gura mare independenþa, uita sa recunoasca lipsa autonomiei financiare.

Serviciul public de televiziune a depins mereu de bunavoinþa Puterii, atât prin suma alocata de la Buget, cât si pentru stabilirea abonamentului bagat fara mila si jena pe gâtul românasului. La conducerea instituþiei s-au perindat preferaþi ai partidului aflat în pole-position la guvernare. Nume sonore, precum academicianul Razvan Theodorescu, ori duzina de anonimi disparuta fara urme si regrete, au ocupat fotoliul de presedinte-director general al T.V.R. Stând mereu cu capul plecat în faþa mai-marilor zilei, postul public a renunþat la echidistanþa, obiectivitate si echilibru, menþinându-si statutul de sluga credincioasa de pe vremea raposatului, devenind – însa – si o uriasa si inutila fabrica de tocat bani. Nici actuala guvernare nu a încercat sa rupa rusinoasa tradiþie. În fruntea S.R.T.V. a fost instalat regizorul Tudor Giurgiu. Nimeni nu-i contesta aptitudinile artistice, dar cele manageriale sunt de-a dreptul sublime, doar ca lipsesc cu desavârsire. Doar într-un singur an de mandat, în 2006, instituþia pe care – din pacate – o conduce a reusit neinvidiata „performanþa” sa acumuleze pierderi de 17,1 milioane de lei. Inventivul director a gasit soluþia iesirii din impas: majorarea taxei TV de la patru la sase lei pe luna. Spre norocul muritorului de rând, Comisia pentru Cultura a Senatului nu agreeaza – deocamdata – aceasta rezolvare. Poate mulþi cititori se întreaba cum s-a ajuns la o asemenea pierdere. Schema supradimensionala a T.V.R. cuprinde 3.262 de angajaþi. Chiar si aceasta armata de „specialisti” s-a dovedit a fi insuficienta pentru realizarea integrala a grilei de programe. S-a apelat astfel la emisiuni externalizate si coproducþii paguboase, vlaguind bugetul televiziunii. În timp ce omul de rând este obligat sa achite taxa tv, conducerea T.V.R. plateste cu sume fabuloase producþii modeste. Astfel îsi poate permite Lazarov sa huzureasca în Spania alaturi de tânara-i nevasta, iar zâna cea buna si plina de surprize îsi mai cumpara o vila si-si schimba iar masina. Exemplele ar fi multe, dar ce rost au? Când se va schimba ceva la T.V.R.? Când concursul pentru postul de director general va fi unul fara câstigatorul stabilit anticipat, iar acesta va avea un proiect managerial eficient pentru care va raspunde material.

Vasile Enea