Pânã la Paste mai sunt doar douã luni si bihorenii nu stiu încã dacã vor avea pe masã traditionala fripturã de miel

Din cauza birocratiei de la nivel central, se contureazã tragica perspectivã de a nu gãsi miei si iezi în piete si magazine

Singura solutie rãmâne „contrabanda”, respectiv sacrificarea ilegalã a mieilor rudelor si prietenilor de la tarã

Omisiuni deliberate

Autoritãtile sanitar-veterinare de la Bucuresti au fãcut-o din nou „de oaie”. De Paste, mieii ar putea lipsi din piete si din galantarele magazinelor. Deoarece „oficialii” amintiti au întârziat sã solicite Comisiei Europene derogãrile necesare pentru identificarea ovinelor si pentru cã au stopat, din noiembrie anul trecut, procesul de crotaliere (montarea de cercei de identificare), mieii nu vor putea fi transportati la abatoare si centre de tãiere. Spre deosebire de autoritãtile de la Bucuresti, care au initiat o corespondentã în acest sens abia la jumãtatea lunii ianuarie a.c., oficialii bulgari au trimis la Bruxelles o solicitare similarã de derogare încã din 17 noiembrie 2006. Derogãrile pentru România vor fi discutate abia pe 5 martie, conform unui raport al Reprezentantei permanente a României la UE, adicã cu doar o lunã înainte de Paste. Mult prea târziu, sustin specialistii, pentru a se organiza o licitatie în vederea identificãrii mieilor care trebuie sacrificati. Bulgarii ne-au luat-o din nou înainte: ei au primit deja aceastã derogare si îsi pot vedea linistiti de treabã. Trebuie precizat cã, de la 1 ianuarie 2007, data la care România a intrat în Uniunea Europeanã, ovinele si caprinele de pe teritoriul tãrii trebuie sã aibã douã mijloace de identificare (douã crotalii).

Miei de contrabandã?

Pentru cã nu mai pot fi sacrificati în bãtãturã, mieii trebuie transportati la abator, lucru imposibil în lipsa crotaliilor: fãrã elemente de identificare, niciun animal din România nu poate fi scos din exploatatie. Pentru a-si putea face rost de mielul de Paste, românii vor apela, în acest caz, la rudele si cunostintele de la tarã, vor sacrifica animalele în gospodãrii si le vor transporta în portbagaj.

În al 12-lea ceas, autoritãtile sanitar-veterinare de la Bucuresti au solicitat Comisiei Europene sã permitã o derogare de la a doua crotaliere pentru export si comert intracomunitar. Reprezentantii tãrilor membre UE vor analiza abia pe 5 martie un proiect de rezolutie în acest sens.

Licitatia pentru cel de-al doilea mijloc de identificare a fost anuntatã abia pentru 5 martie 2007, datã dupã care, luând în calcul si perioadele de contestatie – sunt necesare cel putin trei sãptãmâni pentru declararea câstigãtorului. Pe site-ul Autoritãtii a fost publicat un text conform cãruia, la prima livrare de crotalii – stabilitã în termen de 15 zile de la semnarea contractului – câstigãtorul licitatiei ar trebui sã vireze nici mai mult, nici mai putin de 7,8 milioane de crotalii din totalul de 8,4 milioane pe care ANSVSA vrea sã le cumpere. Însã furnizorii contactati sustin cã nu pot vira mai mult de un milion de crotalii într-o lunã, ceea ce ridicã noi semne de întrebare. Secretarul de stat Marian Avram, presedintele ANSVSA, cel care nu s-a lãmurit nici pânã acum ce-i aia piatã localã, stie una si bunã: „Nu ne încurcã nimic, pentru cã animalele încep fãtarea în februarie, martie”. Falimentarea ciobanilor, o „realizare” ANSVSA Bulgaria a rezolvat mult mai simplu aceastã situatie: a solicitat UE sã permitã aplicarea celei de-a doua crotalie în centrele de colectare a animalelor, actiune mult mai usor de realizat. Noi ne-am luat angajamentul ca pentru export sã punem douã crotalii. În plus, spre deosebire de tãri precum Franta sau Italia, care folosesc pentru transportul animalelor doar foi de miscare eliberate de proprietarii animalelor, la noi sunt necesare documentul de miscare, un formular de miscare completat ca la pasapoarte, certificat sanitar-veterinar, precizarea tipului de miscare si cartea exploatatiei – care, în 90% dintre cazuri, nu a ajuns la proprietari.

Anual, de Paste, românii consumã circa 3,5 milioane de miei. Iar exportatorii realizeazã, în aceeasi perioadã, 25-30% din cifra de afaceri de peste an. Dar, pentru a ajunge la livrare, contractele se semneazã înainte cu câteva luni. Mai mult, în contractele încheiate cu hipermarketurile românesti sunt prevãzute, în cazul în care acestea nu sunt onorate sau sunt înregistrate întârzieri, penalizãri de pânã la 20% din contravaloarea mãrfii. 700.000 de gospodãrii tãrãnesti îsi câstigã existenta sau îsi completeazã veniturile din vânzarea mieilor si oilor.

„Vom face totul”…

Despre importuri nici nu poate fi vorba! La câtã carne de miel are România nevoie, trebuie sã o aducã din Noua Zeelandã sau Australia. Carnea vine congelatã, pentru cã face o lunã pe drum. Extracomunitar, mai putem importa din Republica Moldova, dar moldovenilor nu le convine sã ne exporte miei din cauza taxelor vamale foarte mari impuse de UE.

Comercializarea mieilor a fost interzisã si înainte de ‘89, printr-un decret semnat de Ceausescu. Acesta reglementa comertul cu carne, Ministerul Agriculturii fiind singura institutie care avea dreptul sã cumpere carnea de la producãtori. Dacã pe timpul comunismului scopul restrictiilor era controlarea economiei, normele Uniunii Europene nu impun restrictii cantitative, urmãrind, de fapt, o mai bunã calitate a alimentelor.

Noi am cerut si punctul de vedere al reprezentantilor Directiei Sanitar-Veterinare si pentru Siguranta Alimentelor Bihor cu privire la cele arãtate mai sus. Ca de obicei, desi nu existã argumente ca sã fim optimisti, doctorul Aurel Indrie, purtãtorul de cuvânt al institutiei, crede cã situatia se va rezolva. „Existã Ordinul 5/2005, care prevede identificarea fiecãrui animal. De la data de 1 ianuarie 2007, niciun animal nu se poate comercializa dacã nu este identificat. Nu existã riscul de inderdictie la comercializare a mieilor pentru sacrificare! Pânã la Paste, se vor pune crotalii la miei”, ne asigurã dl Indrie. Noi vã promitem cã vom fi cu ochii pe ei. Si pe miei, dar si pe birocratii a cãror incompetentã riscã sã ne strice cea mai mare sãrbãtoare crestineascã!

Florin Cuc