Cu „binecuvântarea” Securitãtii!Episcopul Virgil Bercea s-a nãscut la data de 9 decembrie 1957 în comuna Habic, judetul Mures. Marea sa „calitate”, care l-a propulsat în functia detinutã astãzi, este cea de nepot al cardinalului Iuliu Hossu

Dupã absolvirea liceului, la Reghin, s-a înscris la Institutul Agronomic din Cluj-Napoca, devenind inginer agronom. Paralel a urmat si cursurile Facultãtii de Teologie – care functiona în secret, fiind interzisã în acea vreme – si a fost hirotonit preot, tot în secret, de episcopul Alexandru Todea, la 9 decembrie 1982.

Era lucru cunoscut faptul cã, în acea vreme, Securitatea nu îti dãdea „undã verde” sã pleci la studii în strãinãtate decât dacã erai „dedicat”. Ei bine, în 1982, în plinã erã ceausistã, când Biserica greco-catolicã era interzisã oficial de Guvernul României, Bercea a fost lãsat sã plece fãrã probleme la Roma, de unde s-a întors licentiat în Teologie dogmaticã.

Din documentele arhivei Securitãtii rezultã cã unul din patru preoti („deserventi de cult”, cum îi defineste organul de urmãrire) a fost racolat ca „surs㔠sau „informator calificat”. Acest sistem a functionat atât cu clerul ortodox, cât si cu cel catolic, fie cã erau preoti maghiari sau români. La început, racolarea s-a fãcut din rândul clerului aflat în detentie, unde, prin presiune sau prin promisiuni, s-a obtinut un numãr mare de „angajamente” pentru o colaborare viitoare, dupã eliberare. Dupã 1964, angajamentele s-au obtinut prin voluntariat, în mare parte oportuniste, pentru o situatie privilegiatã (plecãri în strãinãtete, obtinerea unei parohii sau functii mai bune, avantaje financiare personale sau parohiale). Aceste aspecte dau de gândit si întãresc bãnuielile celor care sustin cã Virgil Bercea a fost racolat de Securitate pe când lucra la Silcotub Zalãu.

Bercea si-a adunat în jurul sãu o mânã de oameni de încredere, printre care preotul Marinicã, protopopul Buboi, juristul Jula si fostul vicar Brãzdãu, ultimul fiind nevoit sã demisioneze în urma imensului scandal provocat de relatiile sexuale pe care acesta se presupune cã le-a avut cu unele cãlugãrite.

Virgil, Opus Dei!

Potrivit dezvãluirilor fãcute de presa centralã, fostul prim-ministru Radu Vasile, preotul Vasile B. Bogdan si episcopul Virgil Bercea sunt doar câtiva dintre românii care au avut sau chiar mai au încã legãturi cu Opus Dei. Se impun câteva precizãri despre originea, functionarea si obiectivele acesui ordin catolic, una dintre cele mai influente organizatii din lume. „Mafia sfântã”, organizatie machiavelicã, miscare puternicã si secret㠖 astfel este numit㠄Opera Domnului”, o Bisericã în interiorul Bisericii. Înfiintatã de spaniolul Escrivá de Balaguer, Opus Dei este o institutie foarte închisã a Bisericii catolice, care protejeazã misterele Vaticanului. Dar cu ce pret? Putem sã-i descoperim secretul atât de bine pãstrat? Dacã confidentialitatea constituie o regulã generalã, obiectivul este în schimb afisat cât se poate de limpede: triumful Occidentului crestin! Opus Dei reprezintã o adevãratã armatã crestinã, care nu poartã uniformã, ci costum si cravatã. Soldatii sunt ministri, bancheri, profesori universitari, jurnalisti sau avocati. Si toti lucreazã pentru împlinirea Operei lui Dumnezeu! Opus Dei înseamnã aproape 84.000 de membri laici în întreaga lume, la care se adaugã 1.890 de preoti, vreo 20 de episcopi si doi cardinali. Oficial, Opus Dei nu actioneazã în România, dar e greu de imaginat cã cea mai influentã organizatie catolicã ar putea ocoli o tarã latinã cu peste un milion de credinciosi catolici. Pe 7 mai 1999, Papa viziteazã România, prima tarã ortodoxã în care a pus piciorul un Suveran Pontif! Pe 7 octombrie 2002, Patriarhul Teoctist a participat la Roma la canonizarea fondatorului Opus Dei, vizita fiind organizatã tot de eficientii membri ai Opus Dei din România. Opus Dei este singura miscare catolicã înãltatã la rang de prelaturã personalã. Ceea ce îi permite, în aceastã calitate, sã nu rãspundã decât în fata Papei si sã-si numeascã propriii preoti. Organizatia pe care unii o numesc „Sfânta Mafia”, „Masoneria Alb㔠sau „Octopus Dei” („Caracatita Domnului”), are, într-adevãr, o fatã ascunsã. Atât de bine ascunsã, încât ziaristilor occidentali le-au trebuit ani întregi pentru a-i dezvãlui secretele. Opus Dei a stârnit de curând controverse ca urmare a relatãrilor despre utilizarea unor tehnici de coercitie si spãlare a creierelor si cu privire la o practicã periculoasã cunoscutã sub numele de „mortificare corporalã”. În 2002, organizatia a finalizat construirea unui Sediu Central National în valoare de 47 de milioane de dolari, pe Lexington Avenue 243, în New York Pe site-ul www.dan.org sunt descrise mecanismele si functionarea acestei organizatii secrete, din care face parte si episcopul Virgil Bercea. Scopul ei oficial îl constituie rãspândirea si consolidarea convingerilor crestine, însã organizatia functioneazã mai degrabã ca un de grup de presiune ce dispune de imense resurse si ale cãrui metode de câstigare a noilor membri sunt cel putin dubioase. Adeziunea la Opus Dei se obtine adesea de la minori, fãrã acordul pãrintilor si în urma presiunilor exercitate de alti membri ai organizatiei, care ocupã functii în scoli. Cei care sunt convinsi sã adere sunt folositi ca mânã de lucru cvasigratuitã si supusi unui regim disciplinar strict, care implicã un program zilnic minutios planificat, rugãciuni si chiar mortificãri ale corpului. Sã pãrãsesti organizatia nu este tocmai un lucru usor! Asa cã, afirmatiile epsicopului Bercea potrivit cãrora nu (mai) are nicio legãturã cu „Opera Domnului” trebuie privite cu toatã circumspectia.

Ce cãuta Bercea la Imola…

O afacere de anvergurã, care s-ar putea lãsa cu dosare penale si arestãri în rândul clericilor greco-catolici si a unor clerici si „civili” italieni, a fost pusã la cale de „bãietii destepti” ai Episcopiei greco-catolice Oradea. Potrivit surselor noastre din cadrul Episcopiei, confirmate si de persoane din afara institutiei, peste 300 de persoane, majoritatea catolici, din judetele Bihor si Sãlaj au fost angajate, prin mijlocirea unor persoane din cadrul Episcopiei (este vehiculat numele antecesorului lui Gavril Buboi, preotul Marinel Muresan, în prezent la o bisericã din Imola) sã munceascã la firme din orasul italian Imola. Printre altele, la fabrica de gresie si faiantã si la o mare firmã producãtoare de sucuri din aceastã zonã. Bineînteles, contra unor comisioane grase.

„Oamenii sunt obligati sã cedeze o parte din salarii reprezentantilor Episcopiei, care nu înceteazã sã le aminteascã faptul cã doar prin relatiile lor au ajuns sã lucreze în strãinãtate. Cine refuzã sã cotizeze e trimis acasã. Contractele sunt pe sase luni, cu posibilitate de reînnoire. Faptele domnilor de la Episcopie ar putea fi încadrate ca trafic si exploatare de fiinte umane. Totul se face cu stiinta episcopului Bercea si a protopopului Buboi”, ne-au declarat aceleasi surse. Într-adevãr! Pe internet, am gãsit adresa la care poate fi contactat preotul Muresan: Chiesa Romena Greco-Cattolica Santa Trinita, Via Emilia 40, Imola. Unii credinciosi orãdeni acrediteazã ideea cã în aceastã afacere ar fi implicatã chiar temuta Mafie italianã! Reporterii nostri l-au interpelat în legãturã cu aspectele de mai sus pe purtãtorul de cuvânt al Episcopiei greco-catolice Oradea, juristul Florin Jula. Desi, initial, a promis cã va rãspunde întrebãrilor noastre, în ciuda repetatelor apeluri, Florin Jula nu a mai rãspuns la telefon. Tãcerea lui, dictatã probabil de episcopul Bercea, vorbeste de la sine despre ce se întâmplã în spatele usilor închise ale Episcopiei.

Faptul cã episcopul Virgil Bercea a participat la actiuni cu caracter religios si cultural în zona amintitã din Italia nu poat fi contestat. Iatã ce cuprinde, printre altele, documentul intitulat „Buletin Cultural – manifestãri organizate de misiunile diplomatice si Institutele Culturale ale României” pe luna mai 2004: „Organizarea unei serii de manifestãri stiintifice si cultural-religioase, sub genericul «Friuli-România: o amicitie care continuㅔ, la Udine. Manifestãrile au fost organizate de: Parohia românã greco-catolicã «Învierea Domnului» din Udine, Universitatea de Studii din Udine, Arhiepiscopia din Udine si Episcopia Românã Unitã cu Roma din Oradea. Programul a început cu o masã rotundã cu tema «România crestinã si Europa». Au participat monseniorul Pietro Brolio, arhiepiscop de Udine, preasfintitul Virgil Bercea, episcop greco-catolic de Oradea, prof. Cesare Alzati, de la Universitatea din Pisa, prof. Teresa Ferro, de la Universitatea din Udine, pãrintele Ioan Mãrginean-Cocis, precum si un numeros public. Concert de muzicã sacrã bizantinã si latinã în interpretarea Corului «Francisc Hubic» din Oradea; sustinerea unui spectacol de muzicã si dansuri populare românesti si friulane de cãtre solistul Dinu-Iancu Sãlãjanu, ansamblul folcloric «Porolissum» din Zalãu, grupul de dansuri populare românesti din Imola”. De altfel, orasul Zalãu este înfrãtit cu Imola.

„Cârmaciul” si camarila

Prin trafic de fiinte umane se întelege „recrutarea, transportarea, transferarea, adãpostirea sau primirea de persoane, prin amenintare sau prin utilizarea fortei sau a altor forme de constrângere, prin rãpire, escrocare, înselãciune sau abuz de putere, prin utilizarea unei pozitii vulnerabile, prin darea sau primirea de bani sau de beneficii pentru obtinerea consimtãmântului unei persoane care are control asupra alteia, în scopul exploatãrii. Exploatarea include cel putin prostitutia sau alte forme de exploatare sexualã, munca sau servicii fortate, sclavia sau practici similare sclaviei, servitutea sau prelevarea de organe” (din documente oficiale ale ONU). Din punctul de vedere al drepturilor omului, traficul de fiinte umane include sclavia, munca fortatã, violenta, abuzul de încredere, agresiunea fizicã si psihicã a persoanei. Din perspectivã economicã, traficul de fiinte umane presupune interese financiare, retele regionale si internationale de trafic de fiinte umane, crearea conditiilor în care o persoanã poate fi transformatã în marfã, circulatia ilicitã a banilor pe baza cãrora se realizeazã traficul, o stare de sãrãcie accentuatã a victimelor care se întorc în tarã mai sãrace decât au plecat, unele chiar având datorii acumulate la plecarea în strãinãtate. Dar asta nu e tot! Iatã ce ne-a declarat un credincios greco-catolic despre sedintele convocate de episcopul Virgil Bercea cu preotii din subordine: „Ca si laic, am participat sâmbãtã, 10 februarie, la una din sedintele Prea Sfintiei Sale Virgil Bercea cu preotii din Eparhia Oradea. Spre consternarea mea, întâlnirea a semãnat izbitor cu o sedintã P.C.R. În prim-plan, era «marele Cârmaci», înconjurat de activistii, rãspândacii, sufleorii si lingãii sãi. Apoi, restul preotilor, care asteptau cu teamã în suflet si vorbeau în soaptã, ferindu-si privirile. Dupã o scurtã rugãciune, rostitã de Prea Sfintia Sa, s-a început trecerea în revistã, sau convocatorul celor mai importante probleme. Cu un zâmbet perfid si o privire pãtrunzãtoare, «Cârmaciul» gusta cu vãditã plãcere vorbele dulci ale lingãilor care îi aduceau laude si multumiri pentru privilegiile si posturile mãnoase din Episcopie. Multe dintre realizãrile «Marelui Cârmaci» se referã la veniturile obtinute din magazinele si asezãmintele gen «Caritas». În ziarul «Crisana», într-un articol publicat în urmã cu circa douã sãptãmâni, era amintitã înfiintarea Sectiei Infantile a Spitalului de Neoropsihiatrie în urmãtorii termeni: «Aceastã lucrare a fost posibilã gratie generozitãtii Episcopiei greco-catolice Oradea». Adicã, a vlãdicului Virgil! La sfârsitul sedintei, un preot din Zalãu se cãina cãtre ceilalti colegi: «Noi, preotii, trãim de pe o zi pe alta, cu un salariu de mizerie, hãituiti de vlãdica Virgil si camarila lui. Acest vlãdicã viclean, pripãsit prin pãrtile Bihorului, venit de nicãieri, cu un trecut dubios, a fost uns episcop de vechea gardã a Securitãtii la cârma Episcopiei greco-catolice Oradea, ca mai pe urmã sã fie propulsat la cârma Mitropoliei de la Blaj. Pe mãsura lui sunt si cei cu care se înconjoarã si tine sfat de tainã zi de zi, preotii Gavril Buboi, Olimpiu Todoran, Ovidiu Constantin, directorul economic, precum si Romicã Torjoc. Toti acestia sunt oameni infiltrati de vechile structuri securiste si criptocomuniste în inima Episcopiei. Eu nu doresc sã lovesc în Biserica greco-catolicã, ci doar sã scot în evidentã coruptia unor insi care scot la mezat tot ce are Episcopia mai bun si mai de valoare: pãmânturi, pãduri, clãdiri, obiecte de patrimoniu. Dumnezeu sã aibã milã de noi si de Biserica noastrã, cãci de la «Marele Cârmaci» nu vom avea nicio sperantã de mai bine! Nu putem lãsa Securitatea sã-si continue matrapazlâcurile în sutanã si nu putem sustine si accepta nedreptatea promovatã de securisti! Gustul ei este pelin, otrava amarã!»”.

Helga Kovacs